Articole Turism
Chiar nu o să să crezi la ce trage guvidele în Eforie Nord
Dacă pleci în concediu, ai ales Eforie Nord să-ți petreci vacanța cu familia ta și ești și pescar amator sau chiar înrăit, nu trebuie să ratezi o partidă de pescuit la guvide.
În cele ce urmează îți voi da câteva ponturi de o să mă ții minte, dar, mai întâi, îți voi povesti experiența mea.
Ei bine, după o zi extrem de agitată în care parcarea era cea mai grea provocare, iar căldura era de-a dreptul obositoare, am ales să îmi iau o pauză de muncă și să caut ceva de făcut care sa mă relaxeze cu adevărat.
Cam toată lumea era în concediu, iar eu și cu Petru, colegul meu, rezistam încă pe baricade la muncă cu treburi prin Eforie Nord și eram efectiv sleiți de puteri. Căldura de afară aproape că ne înebunea, mai ales că locuiam şi eram obișnuiți amândoi cu răcoarea din zonele montane.
Am mers în piața din Eforie Nord unde, de regulă găsești de toate. Am cumpărat două bețe simple de pescuit, cârlige, gută, scaune și pălării şi am plecat să ne încercăm norocul la guvide.
Deja era spre seară și se mai răcorise puțin. Un localnic îmi vânduse pontul că sub podul de la Agigea trage guvidele ca nebunul și am vrut să testăm informația.
Ne-am făcut repede permise de pescuit recreativ la Marea Neagră și pe brațele neconcesionate ale Dunării, le-am printat și, cu ele în buzunar și înarmați cu cele cumpărate din piață, am pornit în aventura pescarului amator fugit parcă de-acasă.
Am mers la pensiunea la care aveam cazare în Eforie, am săpat puțin în grădină după râme și am pornit spre locul cu pricina.
A durat ceva până am găsit intrarea, dar, în cele din urmă, am ajuns sub Podul de la Agigea. Pe dig erau cațiva pescari care prindeau guvide după guvide mai mari ca palma, grăsuți și frumușei (guvizii, nu pescarii), numai buni de făcut pane.
Am desfăcut undițele, am găsit un loc bun și ne-am așezat comod să dăm la peşte, că doar de... știam că trage ca nebunul, iar pescarii din jurul nostru aveau activitate serioasă.
După vreo 30 de minute de stat cu momelile noastre cu râme în apă, nu am avut nici o trăsătură, de parcă voiau toți peștii să ne pună pe fugă, în timp ce ceilalți pescari nu apucau să-și tragă sufletul, nici nu aruncau bine cârligul în apă că și trăgea peștele.
Deja eram invidioasă, așa că mi-am făcut curaj şi m-am dus la pescarii de lângă noi să îi întreb ce incantaţie le fac peştilor de trag în halul ăla la ei şi la noi pauză?
De la distanţă am remarcat că oamenii aceia nu aveau râme, ci o momeală gălbuie, cam cât o pătrățică de vreo 2 centimetri.
Mi-am luat inima în dinți, și l-am întrebat pe unul dintre ei, care avea deja o găleată plină la picior, ce momeală folosesc, că la noi nu trage niciun guvide.
- Păi voi cu ce dați la guvide măi copii? mă întreabă pescarul cu un ton părintesc, un localnic cam la vreo 60 de ani, bronzat din cap până-n picioare.
- Cu râme, normal, cu ce să dăm? îi zic.
- De care râme? mă întreabă iar.
- Din alea de pământ, de mănâncă și găinile, îi răspund.
- Naaaaaaa, păi nu așa do'nșoară. Guvidele nu trage la râme. Ia hai să vă dau eu un pic de momeală de la mine să vedeți cum merge treaba.
Și scoate omul o bucată mai mare din aceelași material ca și momeala lui și mi-o dă să o porționez și să dau cu ea la pește.
- Păi și ce momeală e asta ? întreb.
- "Pisica de pește trage doar la piept de pui tăvălit prin șofran!"
- La ce ați spus ?!
- Piept de pui tras prin șofran, do'nșoară! Guvidele de la Eforie Nord este pretențios, nu se aruncă la momeli de amatori, hehe.
- Piept de PUI ?
- Da, da, ia încearcă să vezi dacă trage la ce ți-am dat eu.
M-am uitat la Petru cu subânțeles și mi-am dat seama că și el gândea la fel ca mine: Ne întrebam amândoi dacă nu cumva domnul cu pricina nu face cu noi o glumă din ciclul: "Dorele, du-te și cere și tu o găleată de curent!" .
Dar am zis hai să încercăm. Nu aveam ce pierde, maxim s-ar fi distrat pescarii de acolo pe seama noastră.
Așa că, am luat bucata de piept de pui oferită de pescar, am pus o bucațică în montură și dă-i.
Măi oameni buni, cum să vă spun?! Abia am aruncat, și, în maxim 10 secunde am scos primul guvide, urât cum îl știți, dar măcar mare și gros cât palma.
Mai dăm odată, încă unu. Și uite așa într-o oră am scos o găleată de guvizi, care de care mai frumușel. Vorba vine frumuşel, pentru că guvidele, ca aspect, are uşoare lipsuri de stil, în sensul că e urât … ca foamea.
Evident că seara i-am curățat bine, nici nu e greu, guvidele se curăţă ușor, e peşte răpitor și are stomacul mic, iar solzii sunt aproape inexistenți, și am făcut o masă pe cinste.
Norocul nostru că aveam cazare în Eforie Nord la o pensiune care avea o bucătărie de vară cu tot ce trebuie plus un grătar în curte. Guvizii i-am prăjit în tigaie, i-am asezonat cu puțin mujdei frecat bine cu ulei până a devenit pastă, iar gazda ne-a ajutat cu o mămăligă ca la mama acasă.
Din ziua aceea, după o zi de muncă prin toropeala de la peste 40 de grade, știam ce avem de făcut să ne încărcăm bateriile: fuguța la supermarket și cumpărat un piept mic de pui, un plic de șofran, pălăria de soare la purtător și pe dig cu noi.
Cel mai bine trage guvidele seara și dimineața, cand este mai răcoare și, clar, cel mai bine trage sub podul de la Agigea, pe dig, la mal.
Mai trage și în zona pescăriei, pe digul în forma de T, dar ca sub pod...nicăieri.
Trebuie să vă spun ca un loc comod pe dig îl găsești destul de greu. Pietrele sunt mari și iti poți scăpa picioarele printre ele, dacă nu ești atent. Trebuie să porți încălțăminte fixă, să eviți șlapii de plajă pentru că pe acele pietre se alunecă foarte ușor și ar fi de preferat să nu mergi cu copiii, poate fi periculos.
Copiii lasa-i la Aqua Park-ul din Eforie cu mamele lor să se bucure de distracție și de bunătățurile care le fac cu ochiul.
Nu-ți trebuie multe pentru o distracție pe cinste, o undiță simplă, câteva fâșii de piept de pui tăvălite prin șofran, o găleată și chef de distracție. Astfel, tocmai ai scutit masa de seară de la restaurant și ai și satisfacția că "ai pus mâncare pe masa familiei". :)
Fir întins la Eforie Nord! Căută o pensiune care dispune de o bucătărie de vară și nu vei regreta! Dacă ai noroc, poți să prinzi și chefal, doar că acolo trebuie sa fii pescar răbdător și cu ceva mai multă experiență. Trage la scoică și râmă de mare, de aia cu picioare multe pe care o găsești doar la magazinele specializate, sau dimineața în piață. Trebuie să o ții la rece. Nu este deloc rezistentă și moare foarte repede.
Chefalul e bun pe jar, iese un deliciu. Cu o saramură bună, te lingi pe degete. Noi ne-am mulțumit cu guvizii care, chiar trag ca nebunii! Fir întins!
Galerie foto
