Articole Turism

Sinistrat în Vama Veche

Tocmai am realizat zilele trecute că peste câteva luni se fac 20 de ani de când am ajuns prima dată in Vama Veche, iar asta mi-a readus inevitabil în minte primele experiențe trăite atunci. Deși nu sunt încă suficient de bătrân să încep să îmi scriu memoriile, m-am gândit că ar fi momentul potrivit să împărtășesc aceste experiențe, pentru ca vamaioții mai noi să își facă o ideea despere cum stăteau lucrurile pe vremea aia și sa înțeleagă mai bune profunzimea dictonului „nu mai e Vama cum era odată”.

Scriu asta în 2023, așa că prima mea descălecare în Vamă a avut loc în 2003, odată cu valul de vreo 15.000 de oameni care au venit atunci pentru prima ediție de Stufstock.

Nu prea știam multe despre Vama Veche, doar că e un loc liniștit, frecventat de cei care nu suportă agitația specifică stațiunilor consacrate de la mare. Nu era și cazul meu, care călăream în fiecare vară Costineștiul cu rockotecile lui și concertele de pe plajă. Tot pentru concerte venisem și atunci în Vamă, deci s-ar putea spune că „în scop cultural”...

Căutări de cazare eșuate

În prostia mea, mă bazam pe faptul că o să găsim usor cazare – eu și gagică-mea - bazându-mă pe faptul că toată lumea venea să stea cu cortul pe plajă. Am zis ca n-are rost să car cortul după mine, mai ales că nici nu aveam unul și nici nu știam prea bine cum se întinde, iar după cele 3 zile se Stufstock urma să ne cărăm în Costinești, unde eram obișnuiți de mult să stăm la cazare.

În fine, am coborât din microbuz la intrarea pe Principală, iar la prima vedere m-a dezamăgit un pic aspectul, care era total diferit de ce se vede azi: o uliță prăfuită, mărginită de niște construcții dărăpănate, buruieni și parcă era și niște porumb pe acolo. Cultivat, nu fiert... În schimb, oamenii erau mișto, se auzea muzică la fel de mișto din toate părțile iar vibe-ul era unul special, așa cum nu mai întâlnisem unul în altă parte.

După ce am dat o tură până pe plajă și ne-am convins să nu avem nicio șansă să găsim cazare Vama Veche aproape de mare, am zis să ne întoarcem la șosea și să încercăm pe la casele din sat. Nu vă închipuiți nici ca în fiecare curte găseai cazare și loc de cort, ca acum, pentru că erau niște gospodării cel mult modeste, iar casele aveau atâtea camere cât să fie suficiente pentru locatari.

Din cauza asta n-am luat reject la primele 2-3 case la care am încercat, pentru că oamenii ne spuneau că nu cazează și nici nu au cazat vreodată. Când începusem să mă panichez, ușor am mai încercat la o gospodărie care arăta la fel de modest, și m-am liniștit când omul ne-a spus că are o cameră disponibilă. Ne-a arătat-o, avea doar un pat si o masa cu un scaun, iar când l-am întrebat de preț am avut un șoc.

Nu știu care erau scorurile la hotelurile din Mamaia sau din alte părți, dar cred că ne-am fi cazat lejer acolo cu banii pe care ni-i cerea pentru bojdeuca aia. Când l-am întrebat care-i explicația pentru prețul ăla exorbitant în raport cu condițiile, omul ne-a răspuns pe un ton superior „noi avem și duș”.

Ca și cum argumentul asta ne-ar fi convins, ne-a luat cu el în fundul curții mergând de-a lungul unui furtun de grădină, care la un moment dat urca într-un copac precum un șarpe, iar de acolo atârna de pe o creangă, cu înfipt într-un cap de stropitoare.  Aia era dotarea premium, care n-a reușit totuși să mă convingă, așa că am plecat să bem ceva și să găsim o soluție.

Apariție surpriză

Am mers pe plajă, unde ne-am apucat să stingem niște vodcă cu bere, iar în timp ce procesam, ne-am dat seama că ar fi foarte mișto, și chiar romantic pe alocuri, să dormim în cort pe plajă „legănați de sunetul valurilor”, cum ar spune poetul.

Și chiar am dormit în cort pe plajă, alea două sau trei nopți, numai că era un cort de prim ajutor. Din fericire, n-am pățit niciunul nimic, ba din contră, am avut bafta să întâlnesc un OM pe care m-aș fi așteptat să îl găsesc oriunde, numai acolo nu.

E vorba de un fost colonel de Protecție Civilă pe care îl știam de acasă și care nu înceta să îmi spună că asta e cea mai bizară misiune la care ia parte. Îl trimiseseră să se ocupe de partea de prim ajutor și alte chestii de genul ăsta pe parcursul festivalului, iar el și toată echipa erau cazați într-un cort militar, tot pe plajă.

I-am povestit toată întâmplarea cu cazarea și dușul cu stropitoare, iar după ce s-a potolit din râs, și-a luat atribuțiile în serios. Pentru că încă nu știam unde o să dormim la noapte iar gagică-mea începuse să se îngrijoreze un pic pentru că vodca aia și berea începuseră deja să mi se urce la cap, domnul colonel a decis că eram sinistrați și a acționat în consecință. „Bă, v-aș baga la noi în cort, dar nu mai avem loc și cred că ați venit aici să dormiți singuri. Dar mai am cortul de prim ajutor, care se închide când se termina concertul. Va pun acolo două paturi, și dacă rămâi treaz până atunci, va băgați și dormiți până deschidem dimineața” au fost cuvintele care ne-au rezolvat problema spinoasă a cazării.

Zis și făcut, seara n-am luat în primire paturile de campanie cu cazarmament complet, care includea pătură, pernă, pastă de dinți și chiar papuci, iar pe la 3-4 dimineața (cred), ne-am retras la cort. A fost atât de mișto, încât a doua zi am povestit la toți cunoscuții cum am făcut rost de cazare, ăștia probabil că au povestit și ei la alți cunoscuți, iar în noaptea următoare ne-am pomenit că începe să se umple cortul de sinistrați. N-aveai cum să-i dai afară și bineînțeles că s-a dus orice urmă de intimitate, dar măcar eu și gagică-mea eram singurii care dormeam în pat, în timp ce restul se cuibăriseră in nisip.

A doua zi dimineață, colonelul a avut o nouă criză de râs când își bea cafeaua pe plajă așteptând să ne trezim și a observat că sinistrații de peste noapte încep să iasă rând pe rând din cort, chiauniți de băutură și de căldură. „Bă am zis că v-ați bătut înăuntru, așa de rău arătau ăia când ieșeau” avea să-mi mărturisească mai târziu, după ce am făcut și eu ochi.

Mulți ani de atunci încolo, primul cu care mă duceam să beau o bere de câte ori ajungeam în Vamă era colonelul, care se îndrăgostise de locul ăsta la prima vedere, la fel ca mine, și cerea singur să plece în misiune aici, la fiecare ediție de Stufstock și de Folk You.

Galerie foto